ViaȚa CreȘtinĂ

Emil Creangă, este unul din scriitorii care se vrea înțeles, care vrea să-i fie cunoscută valoarea aurului scos din adâncul minei lui. De aceea limitele cuvântului rostit sunt deosebit de importante: este cuvântul folosit de toți cei din jur, dar ale cărui dimensiuni sunt diferite, funcție de capacitatea celui ce le folosește și de cultura ce-i stă la bază. O comunicare bună are loc doar pe drumul unui limbaj limpede, motivul ce determină prezența defi nițiilor și conceptelor - un ceva natural în lumea asta plină de schimonosiri a limbii, în care până și
conceptul de "familie" este pe cale de a fi schimbat.
Destinatarul tuturor creatorilor este omul. Acest "om" a lui Emil Creangă este în atenția Marelui Creator, indiferent că acceptă acest adevăr sau nu. Acesta este muncitor în Grădina lumii acesteia, ca și Creatorul său. Emil a pus întotdeauna accentul pe ceea ce Creatorul a modelat în el - "adică de la el spre alții" - nu pe drepturile ce vin în urma muncii - "adică de la alții spre el". Acesta este adevăratul "Har Divin care lucrează în noi" și ce nu permite epigonismul murdar specifi c omului înstrăinat. În virtutea lui, omul-rază a adevăratei Lumini, ce nu aparține țărânii de rând, este descris de apostolul Pavel stăpânind ca și cum n-ar stăpâni, folosind ca și cum nu ar folosi. În acest fel, păstorul și profesorul Emil Creangă urmărește familia, ca un singur fi r trainic împletit în trei, trecând prin fi liera dragostei, moralei, a spiritualității pe plan intelectual și pragmatic.
În felul acesta a călătorit nestingherit străinul acestei lumi, fără să se fi murdărit în vreun fel, lăsând să se vadă cetățenia lui de sus. Rob credincios Stăpânului și oglindă loială a înțelepciunii Lui, el a fost farul care a ars, dând lumină, până la ultima picătură a untdelemnului din vas. A lăsat în urmă un ecou - armonie pragmatică în câmp semiotic - care va rămâne peste veac în scrisul lui mărunt, totul prin fi liera caracterului său pe care adresanți-l vor numi lapidar "a lui Creangă".- Nelu Terpea