Raspunsuri Pentru Will

Answers to Will. Sonnets 2007-2016. In Memoriam William Shakespeare (1564-1616) This book is in Romanian. It is a collection of sonnets written by the Romanian poet ovidiu oana-pârâu to commemorate 400 years since William Shakespeare's death.
Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.
Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.
Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.
În cartea sa, Răspunsuri pentru Will. Sonete 2007-2016. In Memoriam William Shakespeare (1564-1616), poetul ovidiu oana-pârâu reuneşte o serie de sonete realizate magistral, intrând într-un dialog peste veacuri între culturi şi viziuni poetice profund diferite, dar cu numeroase corespondenţe nebănuite.
Redăm câteva dintre acestea:

LXXIII. (nu sunt trăiri in noi...)
Nu sunt trăiri în noi, doar reticenţe
Ori laşităţi, vezi urletul de lup!
Prin glasul lui, spre univers erup
Tăceri trecute în evanescenţe.
Noi cultivăm doar pudibond decenţe
Chircindu-ne sub văluri reci pe trup,
Şi-ncremenim în simulări de grup,
Doar vântul zburdă liber prin esenţe.
El dă un sens dezordinii fatale,
Noi ne ferim de rătăciri de gând,
Ne înbuibăm uitându-l pe flămând
Şi proslăvim orgia cu vestale.
Ce-i de dorit, să plângi ascuns în tine?
Sau să trăieşti zicându-ţi: "îmi e bine!"?
25.05.2012

C. (sonetul 1...)
Ai vrut făpturi alese în dreaptă dăinuire,
Cu trudă şi adaos la sfânta frumuseţe.
Ştiind că cel din urmă redeveni-va mire
Supus strivit de umbra-i, ce-n moarte-o să-l îngheţe.
Să îşi strunească rugul privirii-n vieţuire
Nefiindu-şi duşmanul la propria-i blândeţe,
Ci primăverii crainic şi i-ai mai dat poveţe
Să-ngroape dor în muguri în scurta-i devenire.
L-ai sfătuit să-şi fie şi vieţii lui datornic
Nicicum robit risipei, ci mai degrabă faur,
Temeinică zidire cu viitorul spornic
Şi păstrător prea vrednic l-al lumilor tezaur.
Am risipit prin vreme, nevrednici, moştenirea
Minţind cu nepăsare, ne-am construit pieirea.
26.06.2016

CII. (Sonetul 42...)
A mea, a ta... de netrăit tristeţe!
Cum altfel e s-o afli răzleţită
Iubirea care macină, irită,
În loc să te alinte şi răsfeţe?
Încă mai crezi că ei sunt trădătorii,
Că tu n-ai nici o vină, Mare Will?
Te uită bine-n urmă, când copil,
Plăcutu-ţi-au, în taină, vânătorii.
Dilema ta e asta: renunţarea
'Ţi va rătăci prieten şi iubită!
Cu el vei şti-o sigur fericită,
Ce să alegi? Ştiu! Asta-i întrebarea.
Hai! Te dezleagă! Cumpăneşte bine!
Iubirea lor pe tine te conţine.
26.06.2016